sunt spectatorul treaz
cu ochii pironiţi în negrul nopţii albe
fără puteri sau glas
doar cu dureri tocite
ce strigă furioase că nu le lasă munţii
să fie auzite
în valurile mărilor necunoscute
sunt înecat de neputinţă
abandonat în ape seci
neţărmurite
doar somnul vrea să mă salveze
bătrân pescar viclean
cu şoapte de sirenă prinse-n cârlige ascuţite
şi promisiuni de vise ascunse
printre stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu