sâmbătă, 24 martie 2012

doar o stare

îl jena zâmbetul de culoarea dorinţelor cu
izul seminţelor de floarea soarelui
prăjite la focul sufletului condamnat
să fie presărat mereu cu gheaţă
mărunt măcinată cu prea mare râvnă
prin raţiunea rece
peste flăcări desenate în dansul
pasiunii
ce îşi strângea cenuşa de prin rănile arse
s-o poată arunca în vânturi căutătoare
de speranţe

şi se temea de ploi scornite
de-o minte cu râsul scrâşnit în frigu-i uscat