necunoscuta

se plimba măreaţă
ploaie răcoroasă de iulie la braţ
cu perfectul curcubeu printre castane
căzute şi amintiri recente cu zâmbet
nenăscut pe buze
dar salvat în ochii plini
cu licurici de gheaţă
topiţi la flacăra ori jarul
sufletului
de nerecunoscut poem cântat
şi închinat apusului în sânge încătuşat
în lumea oamenilor
dezobişnuiţi cu omul care râde
şi împotriva omului ce plânge

eternitate scurtă

sorbeam nectar din seva vieţii neştiute
spărgeam în zâmbet ignoranţa tinereţii
tânără dorinţă roşie
de sânge în trenurile verii alergate
pe căi ferate
ruginite
delfini uriaşi cu gânduri de mătase
mă împingeau prin labirinturi
nesecate
cu arma răbdătorului în mână
spre porţi închise
de palate
tot cerul se-neca în marea neagră
iar doliul se schimba
în vieţi albastre
cu valuri ridicate către strigarea
eternei vieţi născute
înc-odată
timpul tăcea
în fluturii cu viaţa de o zi
în lacrima necunoscută a tristeţii
şi în înţelepciunea bătrâneţii

ajută-mă

caută-mi clipa existenţei în peşteri
de speranţe şi râuri visătoare

aşteaptă-mă la marginea uitării
cu chipul rumenit în arşiţa răbdării

priveşte-mă cu sufletul curat
cum ochii de părinte privesc minunea vieţii
a noului născut

ascultă-mă cu zâmbetul tăcut
cum iertătoare muzica pe strune de vioară
ascultă de mânia violonistului
nepriceput

atinge-mă uşor şi îndelung
cum munţii-s mângâiaţi de vântul sculptor

şi nu mă săruta
decât puţin câte puţin
cum razele de soare sărută ochii de miner
când ies la suprafaţă
atenţi să nu orbească
sărutaţi
de prea multă lumină

dar nu te obosi cu mine
iubeşte-mă în valsuri odihnite
o viaţă-ntreagă
îndrumă-mi paşii-mpiedicaţi de răutatea vieţii
ajută-mă să te aştept
să te găsesc
să-nvăţ să te privesc
ascult
ating
sărut
iubesc