ajută-mă

caută-mi clipa existenţei în peşteri
de speranţe şi râuri visătoare

aşteaptă-mă la marginea uitării
cu chipul rumenit în arşiţa răbdării

priveşte-mă cu sufletul curat
cum ochii de părinte privesc minunea vieţii
a noului născut

ascultă-mă cu zâmbetul tăcut
cum iertătoare muzica pe strune de vioară
ascultă de mânia violonistului
nepriceput

atinge-mă uşor şi îndelung
cum munţii-s mângâiaţi de vântul sculptor

şi nu mă săruta
decât puţin câte puţin
cum razele de soare sărută ochii de miner
când ies la suprafaţă
atenţi să nu orbească
sărutaţi
de prea multă lumină

dar nu te obosi cu mine
iubeşte-mă în valsuri odihnite
o viaţă-ntreagă
îndrumă-mi paşii-mpiedicaţi de răutatea vieţii
ajută-mă să te aştept
să te găsesc
să-nvăţ să te privesc
ascult
ating
sărut
iubesc