aglomeraţie

calc încet împins şi împuns
în coaste pisate de viaţa grăbită
spre răspunsuri câştigătoare
printre gânduri cu ghimpi deja înroşiţi
pregătite răbdătoare să mă inunde
arzând
pentru purificare
ocolesc probleme prea mari
brăzdate cu zâmbete stridente
orb la strigătele lor de iele viclene
deschid ochii
şi caut dispariţia acestora poate
în păduri de somnuri eterne
fără pretenţii de vise
degeaba
mă căznesc să zdrobesc cu barosul ignoranţei
măcar întrebările cu solzi
căliţi în luptele filosofale
sătul de atâta prezenţă
a semnului de întrebare care nu moare
mânjit pe punct cu cenuşă de pasăre
Phoenix
păşesc mai departe