deja e aici cu tulburarea ei cu tot
totuşi n-a ajuns
eterne clipe suspendate între prezent şi vis
de care atârn spânzurat în funii de nelinişti
sfâşiindu-mi speranţele
mai bine nu veneam
mai bine n-ar veni
dar mai rămân
poate vine
măcar să mă dezlege
chiar dacă atunci am să cad
în gol
sau în iubire
am să fiu pierdut
poate apoi mă va căuta printre regăsiri
şi păreri de rău
desculţă uşor zâmbind
cu grijă să nu-mi tulbure grijile
doar aşa poţi păşi şi spera
în preajma inimilor
Intotdeauna exista un gram de speranta.... cum se zice pe la noi "Speranta moare ultima"
RăspundețiȘtergere