neliniştit de-atâta linişte
m-arunc în taina nopţii
strivit de singurătate
alungat de zâmbete
caut un fir de poezie
să m-agăţ în neputinţa
de-a găsi ceva amuţirea tăcerii
poate
şi niciun fir nu se agaţă de mine
nu mă iubeşte niciun vers
poezia toată se ascunde
din calea căutării mele neînţelese
strig spre lumină
Linistea e buna uneori, dar probabil ca e cam multa uneori si atunci ne descarcam suflete in poezii
RăspundețiȘtergere