gemea surprins în nepăsarea durerii
înghesuit de grele imagini scurse
prin crăpăturile visului
mucegăit de vechime
scuturat de frigurile dinţilor
scrâşnind
încleştaţi pe inima destinului
sfâşiată
tremurată în vântul gri uscat
ce aducea cu zâmbetul neputincios schimbarea
meritată
valuri luminoase cu prospeţimea mărilor
mereu noi îi mângâiau malul vieţii
albit deja din veşnicul mormânt
al tinereţii
dar nu putu zâmbi şi el
începuse să-i cadă dinţii
prea devreme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu