ispita

visa adânc rezemată
de marginea speranţei cu mâna
dreaptă atârnată
căzută între flori şi în uitare
îşi zugrăvea pereţii vieţii cu sărutări
furate tinereţii
înmuiate în ceruri cu plăceri
chinuitoare

soarele gelos aproape îi ardea obrazul
prea roşu deja aprins
de flacăra ruşinii de-a visa

zâmbetul nebun
de fericire că trăia
nevinovat
o împingea mereu şiret
scăpat
în nemurire
ea îi zâmbea