cu ochii scăldaţi în lumina păcatului
dulce părea că încearcă un zâmbet
s-alunge strivit între buze
spălate-n săruturi
nebune
căderi de cascade cu aripi de spume
icoane din suflet plângeau
lacrimi roşii scurse prin răni
săpate de ghimpii căinţei
şi toată fiinţa
martor tăcut al plăcerii divine
o condamna acuzată
de prea multă iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu