necunoscutei

fii muza mea

ajută-mă să construiesc palate

cu dalta inimii sculptate în cuvinte

fapte şi trăiri colorate

sau alb-negru ridicate pe alinări

de suflete înaripate

vesele ori supărate dar în lumini cu rouă pe obraji  

scăldate imnuri închinate vieţii

de aici sau de departe

din alte vieţi zâmbitoare şi curate adieri

de lună plină

călătoare prin amintiri mirosind a iarbă

proaspăt cosită şi a nemurire

răbdătoare

priveşte-mă în privirea-mi pierdută

condu-mă cu prinderi de mână prin dorinţe

vestind a furtună până la cerul cu flacără

nebună să nu fii şi nu păşi în foc doar pentru mine

nebunul de dor de iubire

necunoscută

rămâi departe de căldură să nu ţi se topească inima

pe când să-ţi strig din foc cu zâmbet de strună

minuni şi dureri

mări negre şi plăceri născute

doar pentru tine

flori de gheaţă zugrăvite pe geamurile ochilor

tăi la care bat stingher cu capul plecat

să cer îndurare iubirii măcar

pentru o clipă