lumină-ndepărtată

îngăduie-mi să te privesc o clipă
chiar dacă doar cu ochelari de soare
cum fără teamă floarea soarelui
priveşte către soare
şi nu îţi strânge razele topite în dureri
nespuse pietrelor din suflete străine
mai lasă-le firave prizoniere în neştiutul
şi neştiutorul meu cadou de-afecţiune
sinceră tremurătoare
păstrată sfânt de tainele vieţii
egoiste
stăpână peste zâmbete şi lacrimi
revino după ele peste o zi
peste trei
peste buze fripte de dorul sărutului
şi de ţi le-oi fura aleargă-mă o viaţă
două
chiar şi în viaţa după moarte
prin mări albastre sau negrul viu
din ochii tăi plini de lumina frumuseţii
iubiţi
ştiuţi de-o lume-ntreagă ce nu-i cunoaşte