doar o stare

îl jena zâmbetul de culoarea dorinţelor cu

izul seminţelor de floarea soarelui

prăjite la focul sufletului condamnat

să fie presărat mereu cu gheaţă

mărunt măcinată cu prea mare râvnă

prin raţiunea rece

peste flăcări desenate în dansul

pasiunii

ce îşi strângea cenuşa de prin rănile arse

s-o poată arunca în vânturi căutătoare

de speranţe

şi se temea de ploi scornite

de-o minte cu râsul scrâşnit în frigu-i uscat

urare

în zi de dragobete iubirea să v-aducă

buchete de săruturi

îmbrăţişări de raze

eterne declaraţii din suflete ce urcă

spre sufletele voastre

dragostea să vă plimbe prin nesfârşite vise

culese şi-mplinite de chiar stăpânii lor

cu ei printre dorinţe şi stele interzise

să vă-nălţaţi în zbor

flori smulse de pe buze

surâsuri înţelese

mângâietoare vorbe şi gingaşe atingeri

cu drag să vi le-ofere

doar pentru voi alese

ziua pentru plăceri

şi dacă mult prea scurtă această zi vă pare

dragostea să vă lege

iubirea să vă-mbete

şi viaţa voastră toată să vi se pară-o mare

zi sfântă - dragobete

nesimţirea cercului etern

fericirea

turbat copil flămând ne muşcă

inima prea ocupată pe tronul din

privirile pierdute-n depărtări cu ceaţă

şi-n oarbe căutări plânse pe urme

de eterne bucurii

în ochi ne sar scântei de frumuseţe

interzisă dar suntem ocupaţi

să auzim tăcuţi promisiuni sădite

de limbi nebune şi viclene

în mâine şi în fum

cu clinchete de râsete şi vuiete

de valuri prinse în braţele iubirii

ne cântă muzica

zăludă şi asurzitoare în ureche

când suntem prizonieri în inimi

deja vindecate de muşcături

necunoscute

nevoia plânsului

lacrimile ar trebui scutite
de forţa gravitaţională
să poată zbura uşoare zmeie legate
cu sforile curcubeului de inimile stăpâne
înălţate doar pentru uscare
printre aripi de colibri şi adieri
de mângâieri divine arse
statui de iubire în lumina stelelor străine
uitate minuni sculptate de frumos
şi dreptate
înviorate-nălţări de cascade ce curg
înapoi prin răni şi zâmbete cu putere
să inunde mereu marea sufletului
pentru a nu seca niciodată

în testament

să nu-mi lăsaţi începuturi cu praf roz
peste torturi nefireşti ce-ntruchipează
raiul neştiut în vreo apropiere
şi zâmbetele false lumânări
aprinse-n locul soarelui
lăsaţi-le goale în neştiutoare lumi
pure privind inocente şi curioase vieţi
de copil nou născut
din dragoste-ntre bine şi frumos
să nu cunosc speranţele viclene ursitoare
cu coifuri colorate-n amăgiri
şi-ngreunate cu clopoţei de bufoni
ai râsului forţat spre inimi de copii
fără puteri
vreau numai noutate amuţită
de emoţia necunoscutului venit umil
să-ntâmpine o viaţă nouă străină chiar şi lui
atât de vestit şi aşteptat printre sătui de vechi
sau nefiinţă

tablouri

când lacrimile-ţi curg din suflet peste zâmbet
eşti asemeni picturilor neterminate încă
de-o mână nehotărâtă între firesc şi sfânt
lăsate-n ploaia verilor grăbită
de-nviorări neobosite spre searbădul uscat

când râzi eşti neobosită-nviorare grăbită
în căutare de picturi neterminate
care se vor salvate chiar şi din calea
picăturilor grăbite ale ploilor de vară

necunoscutei

fii muza mea

ajută-mă să construiesc palate

cu dalta inimii sculptate în cuvinte

fapte şi trăiri colorate

sau alb-negru ridicate pe alinări

de suflete înaripate

vesele ori supărate dar în lumini cu rouă pe obraji  

scăldate imnuri închinate vieţii

de aici sau de departe

din alte vieţi zâmbitoare şi curate adieri

de lună plină

călătoare prin amintiri mirosind a iarbă

proaspăt cosită şi a nemurire

răbdătoare

priveşte-mă în privirea-mi pierdută

condu-mă cu prinderi de mână prin dorinţe

vestind a furtună până la cerul cu flacără

nebună să nu fii şi nu păşi în foc doar pentru mine

nebunul de dor de iubire

necunoscută

rămâi departe de căldură să nu ţi se topească inima

pe când să-ţi strig din foc cu zâmbet de strună

minuni şi dureri

mări negre şi plăceri născute

doar pentru tine

flori de gheaţă zugrăvite pe geamurile ochilor

tăi la care bat stingher cu capul plecat

să cer îndurare iubirii măcar

pentru o clipă