fericirea
turbat copil flămând ne muşcă
inima prea ocupată pe tronul din
privirile pierdute-n depărtări cu ceaţă
şi-n oarbe căutări plânse pe urme
de eterne bucurii
în ochi ne sar scântei de frumuseţe
interzisă dar suntem ocupaţi
să auzim tăcuţi promisiuni sădite
de limbi nebune şi viclene
în mâine şi în fum
cu clinchete de râsete şi vuiete
de valuri prinse în braţele iubirii
ne cântă muzica
zăludă şi asurzitoare în ureche
când suntem prizonieri în inimi
deja vindecate de muşcături
necunoscute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu